Header Ads

Codul de etica


    CODUL DE ETICA SI DEONTOLOGIE
PROFESIONALA AL ASISTENTULUI MEDICAL

SI MOASEI DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE

CAPITOLUL II 
DESPRE INTEGRITATE, INDEPENDENTA PROFESIONALA SI RESPONSABILITATE

CAPITOLUL III
RAPORTURI PROFESIONALE CU ALTI PROFESIONISTI DIN DOMENIUL MEDICO-SANITAR SI INSTITUTII
Sectiunea I-a Raporturi profesionale cu alti profesionisti din domeniul medico-sanitar
Sectiunea a II-a Raporturi profesionale cu institutiile

CAPITOLUL IV
OBLIGATII ETICE SI DEONTOLOGICE
Sectiunea I-a - Obligativitatea acordarii îngrijirilor medicale
Sectiunea a II-a Respectarea drepturilor pacientului
Sectiunea a III-a Consimtamântul
Sectiunea a IV-a Secretul profesional

CAPITOLUL V
SITUATTII SPECIALE ÎN PRACTICAREA PROFESIUNII ÎN SISTEM INSTITUTIONALIZAT
Sectiunea I-a Psihiatria
Sectiunea a II-a Drogurile
Sectiunea a III-a Pacientul privat de libertate - mediul carceral
Sectiunea a IV-a SIDA

CAPITOLUL VI
PRACTICAREA PROFESIUNII ÎN SISTEM PRIVAT - Îngrijirile la domiciliu

CAPITOLUL VII
PROBLEME ALE ÎNGRIJIRII MINORILOR

CAPITOLUL VIII
PROBLEME ALE EXPERIMENTARII PE OM

CAPITOLUL IX
JURISDICTIA PROFESIONALA

Sectiunea I-a Principiile anchetei disciplinare
Sectiunea a II-a Competenta de solutionare. Incompatibilitate. Abtinere. Recuzare.
Sectiunea a III- a Plângerea
Sectiunea a IV-a Procedura de solutionare a plângerii
- Cercetarea faptei
- Adunarea dovezilor
- Solicitarea de opinii calificate
- Apelarea la orice alt mijloc legal ce poate contribui la solutionarea cauzei
- Propunerea sanctiunii
Sectiunea a V-a Cauzele care înlatura raspunderea disciplinara
Sectiunea a VI-a Aplicarea sanctiunii
Sectiunea a VII-a Caile de atac
- Contestatia
- Actiunea judecatoreasca
Sectiunea a VIII-a Semnificatia sanctiunilor
Sectiunea a IX-a Prescriptia sanctiunilor disciplinare

CAPITOLUL X
DISPOZITII SPECIALE

CAPITOLUL XI
DISPOZITII FINALE
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
ART. 1
Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România, denumit în continuare O.A.M.M.R., este autoritatea competenta româna, având ca obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent medical si respectiv a profesiei de moasa, cu drept de libera practica.

ART. 2
În sensul prezentului Cod de Etica si Deontologie profesionala, profesiunea de asistent de farmacie, profesiunea de tehnician dentar, precum si celelalte specialitati, se asimileaza profesiunii de asistent medical, conform Legii nr. 307/2004.

ART. 3
Profesia de asistent medical si respectiv, de moasa se exercita pe teritoriul României în conditiile Legii nr. 307/2004, de catre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical si respectiv, de moasa.

ART. 4
Exercitarea profesiunii de asistent medical/moasa este autorizata de Ministerul Sanatatii, prin Directiile de Sanatate Publica judetene în baza avizului eliberat de Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din România.

ART. 5
Asistentul medical, prin natura profesiunii sale, nu poate fi considerat functionar public si nici nu va putea fi asimilat functionarului public, conform legii.

ART. 6
Asistentul medical/moasa angajat în unitati medico-sanitare din reteaua de stat sau privata are obligatii ce decurg din normele si reglementarile legale, din prevederile contractului individual de munca, din regulamentele de ordine interioara, precum si din normele cu caracter profesional elaborate de O.A.M.M.R.

ART. 7
Protectia asistentului medical/moasei pentru riscurile ce decurg din practica profesionala, se realizeaza de angajator, prin societatile de asigurari; pentru practicienii independenti, polita de asigurare se încheie în nume personal.

ART. 8
Raspunderea asistentului medical/moasei consta în îndeplinirea atributiilor de prevenire a îmbolnavirii, tratare si îngrijire a persoanei, având în vedere respectul pentru viata, sanatatea, libertatea si demnitatea individului.
CAPITOLUL II
DESPRE INTEGRITATE, INDEPENDENTA PROFESIONALA SI RESPONSABILITATE
ART. 9
Asistentul medical/moasa se bazeaza în actiunile sale pe cunostinte valide si revizuite, astfel încât sa garanteze persoanei tratamentele si îngrijirile cele mai eficace.

ART. 10
Asistentul medical/moasa trebuie sa evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei si sa evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea si moralitatea individuala si profesionala.

ART. 11
Asistentul medical/moasa nu trebuie sa faca propaganda unor procedee de îngrijire insuficient probate, fara sa sublinieze si rezervele ce se impun.

ART. 12
Asistentul medical/moasa, în conditii normale de lucru, nu trebuie în nici un caz sa-si exercite profesia în situatii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor si a actelor sale profesionale.

ART. 13
Asistentul medical/moasa are obligatia unei conduite ireprosabile pe plan fizic, mental si emotional fata de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia.

ART. 14
În caz de pericol public, asistentul medical/moasa nu are dreptul sa-si abandoneze bolnavii, cu exceptia unui ordin formal al unei autoritati competente, conform legii.

ART. 15
Asistentul medical/moasa este independent profesional si este raspunzator pentru fiecare din actele sale profesionale.

ART. 16
Încredintarea atributiilor proprii unor persoane lipsite de competenta si lipsa controlului personal, constituie greseli deontologice.
CAPITOLUL III
RAPORTURI PROFESIONALE CU ALTI PROFESIONISTI DIN DOMENIUL
MEDICO- SANITAR SI INSTITUTII
Sectiunea I - Raporturile profesionale cu alti profesionisti din domeniul sanitar

ART. 17
În baza spiritului de echipa, asistentii medicali/moasele îsi datoreaza asistenta morala si sprijin reciproc.

ART. 18
Constituie încalcari ale regulilor etice:
- jignirea si calomnierea profesionala;
- blamarea si defaimarea profesionala;
- orice alt act sau fapt care poate aduce atingere demnitatii profesionale a asistentului medical/moasei.

ART. 19
(1) În cazul unor neîntelegeri, în considerarea calitatii profesionale, conflictul în prima instanta trebuie mediat de Biroul Consiliului Judetean la nivel judetean/mun. Bucuresti si de Biroul Executiv la nivel national.
(2) Daca acesta persista, cei implicati se pot adresa Comisiei de disciplina sau justitiei, fiind interzisa perturbarea activitatii profesionale din aceste cauze.
(3) În cazul în care se constata încalcari ale regulilor etice, se urmeaza procedura de sanctionare, conform prezentului Cod.

ART. 20
În cazul colaborarii mai multor asistenti medicali/moase pentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea aceluiasi pacient, fiecare practician îsi asuma responsabilitatea individuala prin aplicarea parafei profesionale în dreptul fiecarei manevre sau tehnici executata personal.

ART. 21
Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre furnizorii de servicii medicale acreditati, din afara spitalului.

ART.22 
În interesul pacientilor, asistentii medicali/moasele vor avea raporturi bune cu celelalte profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnitatii si onoarei profesionale.

Sectiunea a II-a - Raporturile profesionale cu institutiile

ART. 23
Asistentul medical/moasa, în concordanta cu diferitele nivele de responsabilitate pe care le îndeplineste, contribuie la orientarea politicilor si dezvoltarea sistemului de sanatate care garanteaza respectul drepturilor celor asistati, utilizarea în mod egal a resurselor si valorizarea rolului profesional.

ART. 24
(1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii optime asistentului medical/moasei în exercitarea profesiei;
(2) Asistentul medical/moasa încearca compensarea lipsurilor structurii printr-un comportament îndreptat catre cooperare în interesul pacientilor si al institutiei, dar nu poate suplini lipsurile esentiale sau de exceptie ale structurii administrative medicale, exercitarea profesiunii în aceasta situatie neprejudiciind mandatul profesional.

ART. 25
Asistentul medical/moasa aduce la cunostinta persoanelor competente, autoritatilor profesionale (inclusiv O.A.M.M.R.), orice circumstanta care poate prejudicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în special în ceea ce priveste efectele asupra persoanei sau care limiteaza exercitiul profesional.
CAPITOLUL IV
OBLIGATII ETICE SI DEONTOLOGICE
Sectiunea I-a - Obligatia acordarii îngrijirilor medicale

ART. 26
Asistentul medical/moasa, în exercitarea profesiei, nu poate face discriminari pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale, fata de pacienti.

ART. 27
Asistentul medical/moasa are obligatia sa acorde asistenta medicala si îngrijirile necesare în limita competentei sale profesionale.

ART.28
În caz de calamitati naturale (cutremure, inundatii, epidemii, incendii), sau accidentari în masa (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare, etc), asistentul medical/moasa este obligat sa raspunda la chemare, chiar sa-si ofere de buna voie serviciile de îngrijire, imediat ce a luat cunostiinta despre eveniment.

ART. 29
(1) Vointa pacientului în alegerea asistentului medical/moasei trebuie întotdeauna respectata, indiferent care ar fi sensul acesteia.
(2) Daca pacientul se afla într-o stare fizica sau psihica ce nu-i permit exprimarea lucida a vointei, apartinatorii sau apropiatii celui suferind trebuie preveniti si informati corect pentru a hotari în numele acestuia, cu exceptia imposibilitatii (de identificare, de comunicare, de deplasare, etc), sau a urgentelor.

ART. 30
Daca în urma examinarii sau în cursul îngrijirilor, asistentul medical/moasa considera ca nu are suficiente cunostiinte sau experienta pentru a asigura o asistenta corespunzatoare, va solicita un consult cu alti colegi sau va îndruma bolnavul catre alti specialisti.

ART. 31
Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeiasi grija si atentie ca si cei care au sanse de vindecare.

ART. 32
Asistentul medical/moasa va pastra o atitudine de stricta neutralitate si neamestec în problemele familiale (morale, materiale, etc.) ale pacientului, exprimându-si parerea numai daca interventia este motivata de interesul sanatatii pacientului, cu consimtamântul prealabil al acestuia.

Sectiunea a II-a Respectarea drepturilor pacientului

ART. 33
(1) Pacientul are urmatoarele drepturi: dreptul la informatia medicala, dreptul la consimtamânt, dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la tratament si îngrijiri medicale.
(2) Dispozitiile prezentului aliniat se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.

ART. 34
Nerespectarea acestor prevederi cu privire la drepturile pacientului atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale în vigoare si ale prezentului Cod.

Sectiunea a III-a Consimtamântul

ART. 35
O interventie în domeniul sanatatii nu se poate efectua decât dupa ce persoana vizata sau reprezentantul legal al acestuia si-a dat consimtamântul în scris si în cunostinta de cauza. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

ART.36
Situatiile derogatorii stipulate în articolul precedent sunt: incapacitatea pacientului de a consimti; persoanele care sufera de o tulburare mintala; situatiile de urgenta; dorintele exprimate anterior.

ART. 37
Consimtamântul pacientului sau, dupa caz, al reprezentantului legal al acestuia, este obligatoriu:
- pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;
- în cazul supunerii la orice fel de interventie medicala;
- în cazul participarii sale la învatamântul medical clinic si la cercetarea stiintifica;
- în cazul fotografierii sau filmarii sale într-o unitate medicala.
- în cazul donarii de sânge ( vezi Legea nr. 4/1995);
- în cazul prelevarii sau transplantului de tesuturi si/sau organe ( vezi Legea nr. 2/1998).

ART. 38
Consimtamântul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia dupa caz, nu este obligatoriu în urmatoarele situatii:
a) când pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta;
b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa îsi dea consimtamântul, asistentul medical este obligat sa anunte medicul curant/de garda (decizia fiind declinata unei comisii de arbitraj de specialitate);

Sectiunea a IV-a Secretul profesional

ART. 39
(1) Secretul medical este obligatoriu.
(2) Secretul profesional exista si fata de apartinatori, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar si dupa terminarea tratamentului si decesul pacientului.

ART. 40
Obiectul secretului îl constituie tot ceea ce asistentul medical/moasa, în calitatea sa de profesionist, a aflat direct sau indirect, în legatura cu viata intima a pacientului, a familiei, a apartinatorilor, precum si problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante în legatura cu boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

ART. 41
Asistentul medical/moasa raspunde disciplinar pentru destainuirea secretului profesional, exceptie facând situatia în care pacientul si-a dat consimtamântul expres pentru divulgarea acestor informatii, în tot sau în parte.

ART. 42
Interesul societatii (prevenirea si combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în masa) primeaza fata de interesul personal.

ART. 43
În comunicarile stiintifice, cazurile vor fi astfel prezentate, încât identitatea pacientului sa nu poata fi recunoscuta.

ART. 44
Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate de catre asistentul medical/moasa numai în cazul în care pacientul îsi da consimtamântul explicit sau daca legea o cere în mod expres.
CAPITOLUL V
SITUATII SPECIALE ÎN PRACTICAREA PROFESIUNII ÎN SISTEM INSTITUTIONALIZAT
Sectiunea I-a Psihiatria

ART. 45
Persoanele cu tulburari psihice beneficiaza de asistenta medicala si de îngrijiri de sanatate de aceeasi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi si adaptate cerintelor lor de sanatate.

ART. 46
Orice persoana cu tulburari psihice trebuie aparata de daunele pe care ar putea sa i le produca administrarea nejustificata a unui medicament, tehnica sau manevra de îngrijire si tratament, de maltratarile din partea altor pacienti sau persoane, ori alte acte de natura sa antreneze o suferinta fizica sau psihica.

ART. 47Consimtamântul
(a) Pacientul cu tulburari psihice trebuie sa fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de întelegere. În cazul în care pacientul cu tulburari psihice nu-si poate exprima liber vointa, consimtamântul, în scris, trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia.
(b) Nu este necesara obtinerea consimtamântului în conditile prevazute la lit. a), atunci când este necesara interventia de urgenta.
(c) Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cu informarea medicului, daca întreruperea tratamentului sau a îngrijirilor au drept consecinta punerea în pericol a vietii pacientului.

ART. 48
Orice persoana care sufera de tulburari psihice trebuie tratata cu omenie si respectul demnitatii umane, si trebuie sa fie aparata împotriva oricaror forme de exploatare economica, sexuala sau de alta natura, împotriva tratamentelor vatamatoare si degradante. Nu este admisa nici o discriminare bazata pe o tulburare psihica.

Sectiunea a II-a Drogurile

ART. 49
(1) Sunt interzise urmatoarele fapte:
- prescrierea drogurilor de risc, cu intentie, fara necesitate medicala; inclusiv tentativa;
- administrarea de droguri de mare risc unei persoane, in afara conditiilor legale; inclusiv tentativa.
(2) Prevederile prezentului articol se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Sectiunea a III-a Pacientul privat de libertate – mediul carceral

ART. 50
Asistentului medical/moasei care îngrijeste o persoana privata de libertate îi este interzis aduca atingere integritatii fizice, psihice sau demnitatii acestuia.

ART. 51
Daca asistentul medical/moasa constata ca persoana privata de libertate a suportat maltratari, are obligatia, sa informeze organele competente.

Sectiunea a IV-a - SIDA

ART. 52
(1) Pacientii HIV/SIDA au dreptul la îngrijire si tratament medical în mod nediscriminatoriu; asistentii medicali si moasele sunt obligati sa asigure îngrijirile de sanatate si tratamentele prescrise acestor pacienti.
(2) Pastrarea confidentialitatii asupra datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru asistentii medicali/moasele care au în îngrijire, supraveghere si/sau tratament astfel de persoane.
(3) Între specialistii medico-sanitari, informatiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie sa fie comunicate.
CAPITOLUL VI
PRACTICAREA PROFESIUNII ÎN SISTEM PRIVAT –
ÎNGRIJIRILE LA DOMICILIU
ART. 53
Asistentul medical/moasa chemat într-o familie ori colectivitate, în exercitarea profesiei, trebuie sa respecte regulile de igiena si de profilaxie.

ART. 54
Asistentul medical/moasa are obligatia morala de a aduce la cunostinta autoritatilor competente orice situatie de care afla si care influenteaza în rau starea de sanatate a colectivitatii.

ART. 55
Asistentul medical/moasa are datoria de a ajuta la orice actiune întreprinsa de catre autoritatile competente, în scopul protectiei sanatatii.
CAPITOLUL VII
PROBLEME ALE ÎNGRIJIRII MINORILOR
ART.56
Daca asistentul medical/moasa apreciaza ca minorul este victima unei agresiuni sau privatiuni, trebuie sa încerce sa-l protejeze uzând de prudenta si sa alerteze autoritatea competenta.

ART. 57
Asistentul medical/moasa trebuie sa fie aparatorul copilului bolnav, daca apreciaza ca starea de sanatate nu este bine înteleasa sau nu este suficient de bine protejata de anturaj.

ART. 58
În vederea efectuarii tehnicilor si/sau manevrelor de îngrijire si/sau tratament asupra unui minor, consimtamântul trebuie obtinut de la reprezentantul personal sau legal al minorului cu exceptia situatiilor de urgenta.
CAPITOLUL VIII
PROBLEME ALE EXPERIMENTARII PE OM
ART. 59
(1) Se interzice provocarea de îmbolnaviri artificiale unor oameni sanatosi, din ratiuni experimentale.
(2) Dispozitiile prezentului articol se completeaza cu celelalte prevederi legale incidente în materie.

ART. 60
Impunerea cu forta sau prin inducere în eroare, a experimentului pe om, reprezinta abatere grava pentru orice asistent medical/moasa care participa în mod voluntar si constient la asemenea fapte.
CAPITOLUL IX
JURISDICTIA PROFESIONALA
Sectiunea I-a Principiile anchetei disciplinare

ART. 61 
Constituie abatere disciplinara fapta prin care se încalca prevederile Legii nr. 307/2004, ale prezentului Statut, Regulamentului de organizare si functionare, Codul de etica si deontologie al asistentului medical/moasei precum si a celorlalte acte normative emise de O.A.M.M.R.

ART. 62
Raspunderea disciplinara atrage aplicarea uneia din urmatoarele sanctiuni:
a. mustrare;
b. avertisment;
c. suspendarea temporara a calitatii de membru al O.A.M.M.R. ;
d. retragerea calitatii de membru al O.A.M.M.R. si propunerea de anulare a autorizatiei de libera practica a profesiei pentru o perioada limitata sau definitiv;

ART. 63
(1) Raspunderea disciplinara a membrilor Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din România nu exclude raspunderea civila, contraventionala si penala.
(2) Daca în cursul solutionarii unei abateri se contureaza elementele savârsirii unei infractiuni, organele competente au obligatia de a sesiza organele de urmarire penala.

ART. 64
(1) Sanctiunile prevazute la art. 71 lit.a si b corespund savârsirii unei abateri simple si sunt de competenta Consiliul judetean al filialei în ceea ce priveste aplicarea sanctiunii.
(2) Sanctiunile prevazute la art.71 lit.c si d corespund savârsirii unei abateri grave si sunt de competenta Consiliul National al O.A.M.M.R în ceea ce priveste aplicarea sanctiunii.

ART. 65
(1) Contestatia împotriva deciziei Consiliul judetean/mun. Bucuresti se adreseaza Comisiei Nationale de disciplina, mediere si deontologie profesionala în termen de 30 de zile de la comunicare.
(2) Contestatia împotriva deciziei Consiliul National se depune la judecatoria în a carei circumscriptie teritoriala îsi desfasoara activitatea membrul O.A.M.M.R., în termen de 30 de zile de la comunicare.

ART. 66
(1) Abaterile disciplinare savârsite de membrii O.A.M.M.R. care exercita functii elective se cerceteaza de catre Comisia Nationala de disciplina, mediere si deontologie profesionala, iar aplicarea sanctiunii se face de catre plenul Consiliului National.
(2) Actiunea disciplinara poate fi pornita în termen de 30 de zile de la data savârsirii sau cunoasterii savârsirii faptei dar nu mai târziu de 6 luni.

ART. 67 - Legalitatea
Ancheta disciplinara se desfasoara în limitele prezentului Cod, ale Legii nr. 307/2004, Statutului si Regulamentului de organizare si functionare al O.A.M.M.R.

ART. 68
(1) Fiecare membru al O.A.M.M.R. beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pâna la solutionarea cauzei.
(2) Fiecare membru al O.A.M.M.R. are dreptul de a se apara, prin orice mijloc legal, atunci când a fost acuzat de savârsirea unei abateri.

ART. 69
Respectarea demnitatii umane – orice persoana supusa procedurii de solutionare a plângerii trebuie tratata cu respect si demnitate umana.

ART. 70
Garantarea dreptului la aparare – orice persoana supusa procedurii de solutionare a plângerii are dreptul de a se apara prin orice mijloc legal considerat necesar; partile implicate au dreptul la asistenta juridica.

ART. 71
Limba în care se desfasoara ancheta disciplinara si procedura de solutionare a plângerii – este limba româna; persoanele care nu vorbesc sau nu înteleg limba româna au dreptul de a se exprima si/sau apara prin intermediul unui traducator autorizat.

Sectiunea a II-a Competenta organelor jurisdictionale 

ART. 72
(1) Plângerile sunt adresate în prima instanta organizatiilor judetene/mun. Bucuresti, respectiv Comisiilor de Disciplina si Mediere teritoriale.

(2) Plângerile împotriva unor membri cu functii elective în cadrul organizatiei si contestatiile la hotarârile comisiilor de disciplina si mediere teritoriale se adreseaza O.A.M.M.R. central, respectiv Comisiei de Disciplina si Mediere Nationala.

ART. 73
(1) Cercetarea faptelor, adunarea dovezilor si propunerea unei sanctiuni cu privire la abaterile simple este de competenta Referentului numit de Biroul Consiliului Judetean al Filialei.
(2) Cercetarea faptelor, adunarea dovezilor si propunerea unei sanctiuni cu privire la abaterile grave revine în competenta Comisiei judetene de disciplina.

ART. 74
Membrii O.A.M.M.R. care au participat la solutionarea unei cauze în prima instanta, nu pot face parte din organele de jurisdictie competente în a solutiona contestatiile îndreptate împotriva acestor hotarâri.

ART. 75
Membrii O.A.M.M./R. ce fac parte din organele de jurisdictie si care au vreun interes în solutionarea cauzei, sau în care cauza sunt implicati în calitate de pârâti sotii acestora, precum si rudele pâna la al patrulea grad inclusiv, sunt obligati sa se abtina de la solutionarea cauzei disciplinare, cu aratarea cauzei ce constituie motivul abtinerii.

ART. 76
În cazul în care nu a fost formulata declaratia de abtinere, membrul O.A.M.M.R. care se afla într-una din situatiile descrise mai sus, poate fi recuzat la cererea oricarei persoane ce participa la solutionarea cauzei.
Biroul Consiliului Judetean/al mun. Bucuresti, dupa caz Biroul Executiv, vor dispune în maxim 3 zile înlocuirea membrului aflat în incompatibilitate.

Sectiunea a III-a - Plângerea

ART. 77
Dreptul de a face plângere apartine persoanei vatamate (pacient sau reprezentantul legal, dupa caz), precum si membrilor O.A.M.M.R.

ART. 78
Plângerea se adreseaza filialei judetene/mun. Bucuresti, în care îsi desfasoara activitatea membrul O.A.M.M.R. în cauza sau Comisiei teritoriale de disciplina si mediere.

ART. 79
Plângerea se depune personal, prin mandatar sau poate fi trimisa prin scrisoare recomandata sau cu confirmare de primire.

ART. 80 
Plângerea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
- numele, prenumele, domiciliul petitionarului;
- elementele de identificare ale membrului O.A.M.M.R. împotriva caruia se îndreapta petitia;
- locul si contextul în care s-a savârsit fapta;
- descrierea faptei;
- mijloacele de proba;
- semnatura petitionarului.
(1) Lipsa unuia dintre aceste elemente se sanctioneaza cu neadmiterea acesteia.

ART. 81
(1) Termenul în care poate fi depusa plângerea este de 30 de zile de la data savârsirii sau cunoasterii savârsirii faptei, dar nu mai târziu de 6 luni de la data savârsirii ei.
(2) Introducerea plângerii dupa expirarea termenului de mai sus se sanctioneaza cu decaderea din dreptul de a face plângere pentru fapta respectiva.

Sectiunea a IV-a Procedura de solutionare a plângerilor

ART. 82
La primirea plângerii, Biroul Consiliului Judetean/mun. Bucuresti o înainteaza Referentului sau Comisiei de Disciplina si Mediere, dupa caz, care va verifica conditiile de admisibilitate si de competenta si va formula concluziile.

ART. 83
În baza art. 82, Comisia de Disciplina si Mediere va dispune:
- respingerea plângerii ca nefondata;
- declansarea procedurii de solutionare, conform Legii nr. 307/2004 si prezentului Cod.

ART.84
Decizia de respingere a plângerii se emite de Biroul Consiliului Judetean/mun. Bucuresti si se comunica petitionarului, cu motivare.

ART. 85
Solutionarea plângerilor se face în termen de 45 de zile de la data admiterii, dar nu mai târziu de 3 luni.

ART. 86
Procedura de solutionare a plângerii consta în: cercetarea faptei, adunarea dovezilor, solicitarea de opinii calificate, apelarea la oricare alt mijloc legal ce poate contribui la solutionarea cauzei (în anumite cazuri), propunerea sanctiunii.

ART. 87 – Cercetarea faptei
Vinovatia exista atunci când fapta este savârsita cu intentie sau din culpa, prezinta pericol social si este prevazuta în Codul de Etica si Deontologie Profesionala a asistentului medical/moasei.

ART. 88
Constituie abateri simple faptele :
- prin care se aduce atingere valorilor sociale ce ocrotesc drepturile pacientului, precum si onoarea, demnitatea confratilor si a celorlalte persoane cu care asistentii medicali si moasele intra în relatii profesionale;
- neîndeplinirea obligatiilor profesionale sau îndeplinirea acestora cu neglijenta, nepasare, în mod repetat;
- neparticiparea la programele de pregatire profesionala si perfectionare;
- neplata sau refuzul la plata a cotizatiei de membru, pentru o perioada de cel mult 3 luni;

ART. 89
Constituie abateri grave faptele:
- neîndeplinirea obligatiilor profesionale cu privire la divulgarea secretului profesional;
- neacordarea primului ajutor medical;
- folosirea de mijloace de constrângere fizica si/sau psihica în exercitarea profesiei;
- condamnarea printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, pentru savârsirea unei infractiuni privitoare la viata, integritatea fizica a persoanei sau ce are legatura cu exercitarea profesiei;
- desfasurarea de activitati politice în cadrul O.A.M.M.R. si cu ocazia manifestarilor organizate de acesta;
- orice fapta care îndeplineste criteriile de individualizare a acesteia prevazute în prezentul Cod;

ART. 90
(1) Adunarea dovezilor consta în: interogarea partilor, martorilor, strângerea depozitiilor, a înscrisurilor oficiale, etc.
(2) Neprezentarea membrului O.A.M.M.R. împotriva caruia s-a depus plângere, la solicitarea Comisiei de Disciplina si Mediere, echivaleaza cu recunoasterea savârsirii faptei.

ART. 91
Solicitarea de opinii calificate consta în: solicitarea de opinii personalului specializat, cu competenta maxima pe anumite domenii, de la caz la caz – medici, juristi, etc.

ART. 92
Apelarea la orice alt mijloc legal ce poate contribui la solutionarea cauzei presupune : audierea în contradictoriu a persoanelor implicate, etc.

ART. 93
Propunerea sanctiunii
(1) La stabilirea încadrarii faptei în abatere simpla sau grava, precum si în procesul de individualizare a sanctiunii, se va tine seama de urmatoarele elemente:
- împrejurarile în care a fost savârsita fapta;
- pericolul social al faptei;
- rezultatul imediat si de durata al faptei;
- prezenta discernamântului în momentul savârsirii faptei;
- modul si mijloacele de savârsire;
- atitudinea membrului O.A.M.M.R. pe parcursul desfasurarii anchetei, etc.
(2) Repetarea unei abateri disciplinare constituie circumstanta agravanta, care va fi avuta în vedere la aplicarea sanctiunii.
(3) Comisiei de Disciplina si Mediere întocmeste un referat de solutionare catre Biroul Consiliului Judetean/mun. Bucuresti, care cuprinde pe scurt:
- descrierea în fapt;
- probele administrate;
- concluzia comisiei;
- încadrarea legala;
- sanctiunea propusa a se aplica, dupa caz, trimiterea dosarului Comisia Nationala de Disciplina, Mediere si Deontologie Profesionala, ori existenta unei cauze (sau mai multe) care înlatura raspunderea disciplinara.

Sectiunea a V-a -Cauzele care înlatura raspunderea disciplinara

ART. 94
Nu constituie abatere disciplinara fapta savârsita de membrii O.A.M.M.R. în exercitarea profesiei, în conditiile în care aceasta s-a produs prin constrângere morala sau fizica, a intervenit cazul fortuit sau iresponsabilitatea.

ART. 95
Nu constituie abatere disciplinara fapta savârsita de membrii O.A.M.M.R. în exercitarea profesiei, daca savârsirea ei a fost impusa de ordinul dat de catre superiorul ierarhic, într-o situatie în care nu se putea cunoaste în mod vadit ilegalitatea si nici nu se putea prevede pericolul.

ART. 96
Nu constituie abatere disciplinara fapta savârsita de membrii O.A.M.M.R. în exercitarea profesiei, de refuz a executa un ordin dat de catre un superior ierarhic, daca acest ordin se dovedeste a fi fost în mod vadit ilegal sau ar fi creat o stare de pericol previzibil, atunci când nu este vorba de o urgenta.

ART. 97
Nu constituie abatere disciplinara fapta savârsita de membrii O.A.M.M.R. în exercitarea profesiei, pentru a salva, de la un pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea pacientului.

ART. 98
Întelesul termenilor de constrângere fizica sau morala, caz fortuit sau iresponsabilitate, este cel care rezulta din interpretarea acestor termeni prin prisma dreptului comun.

Sectiunea a VI-a - Aplicarea sanctiunii

ART. 99
Aplicarea sanctiunilor este de competenta Consiliului Judetean/mun. Bucuresti pentru abaterile simple, si de competenta Consiliului National pentru abaterile grave.

ART. 100
Biroul Executiv, respectiv Biroul Consiliului Judetean/mun. Bucuresti, emite hotarârea de sanctionare, termenul de redactare fiind de maxim 10 zile de la adoptarea sa.

ART. 101
Hotarârea va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmatoarele elemente:
- aratarea organului competent care a solutionat plângerea;
- aratarea organului competent care a dispus aplicarea sanctiunii;
- numele, prenumele, functia, unitatea sanitara unde lucreaza membrul O.A.M.M.R. în cauza;
- obiectul plângerii, descrierea faptelor, cu aratarea dovezilor pe care se fundamenteaza hotarârea;
- sanctiunea aplicata si perioada pentru care se aplica, dupa caz;
- temeiul de drept în baza caruia se aplica sanctiunea;
- calea de atac, termenul de contestatie si organul competent a solutiona contestatia;
- semnatura reprezentantului legal al filialei ori al O.A.M.M.R. central, dupa caz.

ART. 102
Hotarârea adoptata se comunica în termen de 5 zile de la redactare, prin scrisoare recomandata: petentului, persoanei în cauza, Consiliului teritorial al O.A.M.M.R., persoanei juridice consemnatare a contractului individual de munca si dupa caz, Ministerului Sanatatii.

Sectiunea a VII - Caile de atac

1. Contestatia 

ART. 103
Dreptul de a introduce contestatie apartine atât persoanei vatamate, cât si membrului O.A.M.M.R. împotriva caruia s-a dispus sanctiunea.

ART. 104
Hotarârea Consiliului Judetean/mun. Bucuresti se contesta în termen de maxim 30 de zile de la data comunicarii, la Comisia Nationala de Disciplina, Mediere si Deontologie Profesionala.

ART. 105
Contestatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea neadmiterii acesteia, urmatoarele elemente:
- numele, prenumele, domiciliul contestatarului;
- indicarea deciziei de sanctionare care se contesta;
- motivele de nelegalitate pe care se întemeiaza contestatia si dovezile în sustinerea acestor motive;
- semnatura petitionarului.

ART. 106
Regulile procedurale cu privire la contestatie sunt aceleasi ca si în cazul plângerii, cu exceptia situatiilor în care sunt aduse noi probe/elemente în cauza. În astfel de cazuri, judecarea cauzei se face în functie de competenta.

ART. 107
La admiterea contestatiei, Comisia Nationala de Disciplina, Mediere si Deontologie Profesionala va solicita comisiei teritoriale dosarul cauzei complet, ce se va trimite în maxim 10 zile de la comunicarea solicitarii.

ART. 108
Comisia Nationala de Disciplina, Mediere si Deontologie Profesionala, în solutionarea contestatiei, poate dispune pastrarea sanctiunii aplicate, în tot sau în parte, anularea sanctiunii aplicate sau respingerea contestatiei ca nefondata.

2. Actiunea judecatoreasca

ART. 109
Este dreptul oricarei parti sa conteste hotarârea Comisiei Nationale de Disciplina, Mediere si Deontologie Profesionala, in termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.

ART. 110
Contestatia se depune la judecatoria în a carei raza de circumscriptie îsi desfasoara activitatea asistentul medical sau moasa în cauza.

Sectiunea a VIII - Semnificatia sanctiunilor

ART. 111
Sanctiunile se înscriu în dosarele de avizare-acreditare ale membrilor O.A.M.M.R. si constituie recomandari (aprecieri) negative pentru acordarea reavizarii.

ART. 112
Departamentul de jurisdictie, etica si deontologie profesionala va comunica Compartimentului de acreditare, avizare si evaluare spre monitorizare sanctiunile aplicate.

Sectiunea a IX - Prescriptia sanctiunilor disciplinare

ART. 113
Sanctiunile disciplinare pronuntate se prescriu prin înlaturarea consecintelor sanctionarii, astfel:
a) “mustrarea” se prescrie în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei, cu conditia sa nu fi intervenit o noua sanctiune disciplinara;
b) “avertismentul” se prescrie în termen de 12 luni de la data savârsirii faptei, cu conditia sa nu fi intervenit o noua sanctiune disciplinara;
c) “suspendarea” se prescrie în termen de 24 luni de la data savârsirii faptei, cu conditia sa nu fi intervenit o noua sanctiune disciplinara;
d) “retragerea calitatii de membru al O.A.M.M.R.” pentru o perioada limitata se prescrie în termen de 2 ani de la data savârsirii faptei, cu conditia sa nu fi intervenit o noua sanctiune disciplinara.

ART. 114
Cursul termenului prescriptiei se întrerupe în momentul în care s-a pronuntat o noua sanctiune disciplinara; dupa fiecare întrerupere începe sa curga un nou termen de prescriptie.

ART. 115
Pe perioada aplicarii unei sanctiuni pentru o abatere grava, membrul O.A.M.M.R. este supus urmatoarelor interdictii:
- nu poate activa în calitate de membru O.A.M.M.R.;
- nu are drept de vot si nici dreptul de a fi ales în organele de conducere ale O.A.M.M.R. (pâna la împlinirea termenului de prescriptie);
- nu are dreptul de a-si practica profesia pe perioada cât autorizatia de libera practica este anulata pe o perioada limitata sau definitiva;
- nu are dreptul de a beneficia de asistenta medicala gratuita si/sau medicamente gratuite, atât personal cât si pentru membrii familiei.

ART. 116
Refuzul membrilor O.A.M.M.R. de a colabora cu organele competente ale O.A.M.M.R. în solutionarea abaterilor disciplinare constituie abatere simpla.
CAPITOLUL X
DISPOZITII SPECIALE
ART. 117
La primirea în organizatia profesionala, asistentul medical/moasa depune urmatorul juramânt:
“În numele Vietii si Onoarei
Jur
Sa-mi exercit profesia cu demnitate
sa respect fiinta umana si drepturile sale
si sa pastrez secretul profesional.
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
ART. 118
Dovedirea calitatii de membru al O.A.M.M.R. se face cu certificatul de membru, eliberat de O.A.M.M.R.

ART. 119
Actele medicale si de îngrijire efectuate de asistenti medicali/moase vor purta parafa si semnatura acestora, pentru asumarea raspunderii individuale si probarea responsabilitatii profesionale.

ART. 120
Modelul certificatului de membru si al parafei profesionale sunt adoptate de Consiliul National al O.A.M.M.R., ca anexe ale statutului O.A.M.M.R. si fac parte integranta din acesta.
CAPITOLUL XI
DISPOZITII FINALE
ART. 121
Nerespectarea prevederilor prezentului Cod constituie abatere si atrage dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform legii în vigoare si a prezentului Cod.

ART. 122
Prevederile prezentului Cod se completeaza corespunzator cu dispozitiile Legii nr. 307/2004, ale Statutului si Regulamentului de organizare si functionare al O.A.M.M.R., cu normele legale în materie pe specialitati, cu modificarile ulterioare.

ART. 123
La data intrarii în vigoare a prezentului Cod, se abroga Codul Deontologic adoptat la 24.02.2003.

ART. 124
Prezentul Cod de Etica si Deontologie Profesionala a asistentului medical/moasei din România a fost adoptat de Adunarea Generala Nationala a O.A.M.M.R., în sedinta din data de ______________ si intra în vigoare la data adoptarii sale.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.